O FARSĂ DISTRUGĂTOARE PENTRU EDUCAȚIA DIN ȘELIMBĂR
Într-o lume în care corupția și nepăsarea autorităților par să fi devenit norma, inițiativa Primăriei Șelimbăr de a „echipa” peste 1.400 de elevi cu rechizite școlare sună mai mult a o glumă proastă decât o măsură serioasă de sprijin.
UN PROIECT CARE STRIGĂ A NEVOIE
Primarul Marius Grecu, cu valențe de salvator al educației, a anunțat cu surle și trâmbițe un proiect care, aparent, are scopul de a preveni abandonul școlar. Dar care este prețul real al acestei „generozități”? O sumă derizorie de 244.309 lei, adică un mizilic comparativ cu bugetul întregii comune, dedicată sprijinirii familiilor prin distribuția de rechizite. Aceasta ar trebui să fie un semnal de alarmă, nu un motiv de lăudă!
RECHIZITE, ÎNSĂ CINE LE VA FOLOSI?
Pachetele de rechizite, cu un preț variabil între 112 și 168 de lei, au devenit un subiect de glumă. Cum se poate ca o comunitate să depindă de un astfel de ajutor pentru un lucru atât de esențial? De la grădinița mică până la clasa a VIII-a, se oferă rechizite, dar întrebarea care rămâne este: câți dintre acești copii vor beneficia cu adevărat de o educație de calitate?
UN PROIECT RELUAT DIN AN ÎN AN
Pentru alții, această „măsură” nu este nimic mai mult decât un simplu PR electoral. An de an, aceeași poveste: se oferă rechizite, dar se uită complet de condițiile reale de învățare. Crede cineva că o cutie cu creioane va schimba soarta educației dintr-o comună? Ei bine, nu! Este nevoie de mult mai mult decât atât pentru a salva generații întregi de la ignoranță.
UN SISTEM CARE NU SCHIMBĂ NIMIC
Fiecare cifră, fiecare pachet oferit, se transformă într-o pagină dintr-un raport care este pus sub preș. Sistemul educațional păstrează aceleași lacune, iar inițiativele ca aceasta nu sunt decât o perdea de fum. În loc să ne concentrăm pe nevoile esențiale ale elevilor, autoritățile aleg să se laude cu acțiuni insignifiante.
ACEST PROIECT, O ABORDARE GREȘITĂ?
De fapt, întrebarea nu este dacă elevii vor primi rechizitele, ci dacă aceștia vor avea parte de îndrumarea necesară pentru a folosi aceste materiale în scopuri educative. Ce rost are să dăm rechizite când sălile de clasă sunt suprapopulate, iar cadrele didactice sunt insuficiente? Educația nu se poate clădi pe simple gesturi de umanitate fără un sistem solid în spate.
SEAMĂNĂ MAI MULT CU O ILUZIE
În final, primarul Grecu se laudă, dar cine răspunde pentru efectele de lungă durată ale acestor „ajutoare”? O simplă distribuție de rechizite este departe de a aduce un real beneficiu. Educația trebuie reformata, nu cosmetizată. Iată de ce, pentru cei implicați în acest mecanism, avem de-a face doar cu o farsă tristă, care ar trebui să ne facă să ne gândim la adevăratele priorități.
Sursa: Ora de Sibiu
