Beneficiile numărării pe degete în dezvoltarea copiilor
Un studiu recent realizat de Universitatea din Lausanne a readus în discuție o problemă crucială din psihologia educațională: numărătoarea pe degete este, într-adevăr, benefică pentru copii? Răspunsurile cercetătorilor sunt surprinzătoare și contrazic părerile comun acceptate până acum.
Conform cercetării, copiii care folosesc această metodă în primii ani ai dezvoltării obțin rezultate semnificativ mai bune la adunare comparativ cu cei care nu o utilizează deloc. Această strategie nu este doar o simplă „jujitsu” mental, ci un factor determinant în facilitarea învățării matematice pe termen lung.
De-a lungul timpului, subiectul a divizat comunitatea academică. Psihologii educaționali susțin acum cu tărie că numărarea pe degete ajută copiii să exploreze și să compare diverse strategii de rezolvare a problemelor fără a afecta memoria de lucru. Aceasta, esențială pentru procesarea rapidă a informațiilor. Utilizarea degetelor le oferă copiilor un suport concret până când aceștia pot trece la raționamente abstracte, complet mentale.
Trecerea de la concret la abstract
Cercetătorii de la universitate au demonstrat că există o corelație puternică între manipularea degetelor și activarea unor zone similare din creier atunci când se efectuează operațiuni matematice. Această descoperire subliniază ideea că învățarea nu se rezumă exclusiv la activități mentale, ci are la bază și interacțiunea fizică cu mediul înconjurător.
Până acum, studii realizate în cadrul grupurilor de elevi au arătat un model repetitiv: înainte de a împlini vârsta de șapte ani, copiii care foloseau degetele la matematică reușeau să rezolve sarcinile mai eficient decât cei care nu apelau la această metodă. Ulterior, după această vârstă, cei care abandonau utilizarea degetelor evidențiau o îmbunătățire a performanțelor.
Un studiu inovator
Noul studiu elvețian analizează aproape 200 de copii pe o perioadă de trei ani, de la 4 ani și jumătate până la 7 ani și jumătate. Evaluările se desfășurau la fiecare șase luni și urmăreau atât abilitățile la adunare, cât și utilizarea degetelor. Copiii au fost împărțiți în patru categorii distincte: neutilizatori, utilizatori noi, utilizatori constanți și foști utilizatori.
Rezultatele au fost concludente: la vârsta de 6 ani și jumătate, majoritatea celor care nu mai utilizau degetele erau de fapt fost utilizatori. Aceștia au obținut cele mai mari scoruri la adunare și au continuat să progreseze în anul următor. Studiile anterioare nu făceau însă distincție între copiii care nu au utilizat niciodată degetele și cei care renunțaseră la această metodă.
Implicațiile în educație
Numerele vorbesc de la sine: din cei aproape 200 de copii observați, doar 12 nu au folosit niciodată degetele și s-au situat pe ultimele locuri în ceea ce privește performanțele. Pe de altă parte, copiii care au fost considerați „începători târzii”, adică cei care au început să folosească degetele între 6,5 și 7,5 ani, nu au reușit să atingă performanțele celor care au fost foști utilizatori.
Studiul sugerează că eficiența strategiilor mentale avansate depinde în mod semnificativ de perioada de timp în care copilul își sprijină gândirea pe gesturi și reprezentări concrete. Concluzia cercetătorilor este clară: numărarea pe degete nu reprezintă un obstacol în dezvoltarea competențelor matematice, ci dimpotrivă, este o etapă importantă în evoluția acestora.
Prin urmare, copiii care trec natural de la utilizarea degetelor la tehnici de calcul complet mentale devin, în cele din urmă, cei mai buni la adunare, demonstrând astfel că educația poate beneficia enorm de pe urma unor metode desconsiderate anterior.
