Câinele tău uită lucruri simple? Specialiștii avertizează asupra demenței canine
Pe măsură ce animalele de companie beneficiază de progresele remarcabile în medicina veterinară, un număr tot mai mare de câini ajung să se confrunte cu afecțiuni legate de înaintarea în vârstă. O problemă deosebit de alarmantă este demența canină, denumită și sindrom de disfuncție cognitivă, o afecțiune neurodegenerativă care prezintă similitudini cu boala Alzheimer întâlnită la oameni.
Conform rapoartelor din Mass-media, demența canină se instalează lent și progresiv, iar simptomele inițiale pot fi ușor ignorate, fiind adesea confundate cu procesul normal de îmbătrânire al câinelui. Cu toate acestea, experții subliniază importanța recunoașterii timpurii a simptomelor, deoarece aceasta poate influența semnificativ calitatea vieții animalului de companie.
Semnele demenței canine
Pentru a facilita identificarea acestor semne, medicii veterinari utilizează acronimul DISHA(A), care include următoarele indicii:
- D – Dezorientare în medii cunoscute;
- I – Modificări în interacțiunile sociale;
- S – Schimbări în ciclul somn-veghe;
- H – Murdărirea casei;
- A – Alterarea nivelului de activitate;
- (A) – Anxietate și agresivitate (opțional).
Un câine afectat poate uita unde se află bolul cu apă, poate deveni apatic sau excesiv de dependent de stăpân, poate lătra fără un motiv aparent sau poate face plimbări agitate pe timp de noapte.
Diagnostic și tratament
Până în prezent, nu există un test standardizat sau un biomarker clar pentru diagnosticarea sindromului de disfuncție cognitivă. Evaluarea se realizează prin folosirea unor scale comportamentale cum ar fi CADES, CCAS sau CCDR. Studiile sugerează că între 60–66% dintre câinii mai în vârstă de șapte ani manifestă diverse forme de declin cognitiv.
Singurul medicament aprobat de FDA pentru tratamentul demenței canine este selegilina, dar eficiența sa rămâne o temă de dezbatere. Drept urmare, cercetătorii caută alternative diverse, incluzând exerciții cognitive, antrenamente mentale, ajustări ale mediului și suplimente, ca de exemplu melatonina.
Câinii, modele pentru studiul demenței umane
Studiile au demonstrat că creierul câinilor afectați de CCD dezvoltă acumulări de plăci de amiloid și proteine similare celor întâlnite în boala Alzheimer, ceea ce face ca aceștia să devină modele biologice valoroase pentru investigarea demenței umane. Spre deosebire de animalele de laborator, câinii trăiesc în condiții similare cu cele ale oamenilor, oferind astfel date mai relevante pentru cercetări.
