Peste 1.500 de bibliotecari din România riscă să-și piardă locul de muncă
Recent, Sistemul Național de Biblioteci din România a înregistrat o pierdere alarmantă, cu 267 de biblioteci dispărute între anii 2022 și 2024, în principal în mediul rural. Această situație dramatică afectează profund nu doar structura instituțională a bibliotecilor, ci și locurile de muncă ale celor care contribuie la educația și cultura comunităților locale.
Guvernul plănuiește tăieri de personal care vizează aproape 4.000 de bibliotecari, dintre care între 397 și 1.588 riscă să fie concediați. Conform Edupedu, datele oficiale furnizate de către Comisia Națională a Bibliotecilor și Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală indică un procent infim al salariilor bibliotecarilor, echivalent cu doar 0,00048% din PIB-ul României. Aceasta subliniază cât de puțin perceptibil este impactul bugetar, dar și cât de vulnerabili sunt lucrătorii din acest sector vital.
Bibliotecile rurale sunt cele mai afectate, iar statisticile sunt îngrijorătoare: una din zece biblioteci comune a încetat să existe în ultimii trei ani. În multe dintre aceste comune, unde funcționează doar un singur bibliotecar, dispariția locului de muncă echivalează cu închiderea întregii instituții. Numărul total al bibliotecilor comunale a scăzut de la 1.630 în 2022 la 1.484 în 2024.
Analizând distribuția bibliotecilor pe tipuri și mediu, se observă că, în 2024, 9.115 persoane sunt angajate în biblioteci, majoritatea fiind femei. În termeni de mediu, 6.762 dintre aceștia activează în zonele urbane, în timp ce 2.353 lucrează în mediul rural. Salariile totale pentru bibliotecari în 2024 se ridică la 408.780.919 lei, excluzând bibliotecile școlare.
În ciuda acestor reduceri de personal, există un potențial pentru modernizarea bibliotecilor, având în vedere că mai multe județe au obținut fonduri europene pentru transformarea acestora în hub-uri digitale. De exemplu, județul Bihor a accesat 12,7 milioane lei, iar județul Dolj 11,5 milioane lei, printre altele. Aceste sume au fost destinate modernizării și dotării bibliotecilor, dar rămâne întrebarea dacă astfel de investiții pot compensa pierderile resurselor umane esențiale.
Reducerea personalului din biblioteci afectează în mod direct accesul comunităților mici la cultură și educație, având în vedere că un singur bibliotecar asigură, în multe cazuri, funcționalitatea unei instituții care este crucială pentru dezvoltarea intelectuală și socială a respectivei comunități. În timp ce inițiativele digitale sunt un pas spre modernizare, pierderea bibliotecarilor din zonele rurale ridică mari semne de întrebare asupra viabilității acestor instituții în viitor.
Concluzionând, dezechilibrul dintre reducerea personalului și eforturile de digitalizare subliniază o problemă fundamentală: cât de pregătit este sistemul de învățământ și cultura națională să facă față unei asemenea crize în sectorul bibliotecar, în special în mediile defavorizate. Viitorul bibliotecilor este strâns legat de susținerea și protejarea locurilor de muncă ale bibliotecarilor, esențiali pentru promovarea cunoașterii și formării educaționale în comunitățile lor.
