A murit Ares, ”paznicul din geam”: cățelul își aștepta stăpânul în fereastra casei din Piața Aurarilor
Sibiul a suferit o pierdere emoționantă vineri, 20 februarie 2026, când Ares, un câine negru recunoscut de toți cei care locuiesc sau vizitează zona istorică, s-a stins din viață la vârsta de 13 ani. Acest cățel, care se sprijinea cu două labe de pervazul unei case din Piața Aurarilor, a devenit o prezență constantă, ”salutând” turiștii și trecătorii cu o loialitate aparte.
În ochii locuitorilor din Sibiul și a celor care cutreierau zona, Ares nu era doar un câine; el era un simbol viu al comunității. Pentru echipa de intervenție SAFE SIDE CCR, Ares a fost mult mai mult decât un tovarăș. A fost un coleg valoros, un partener de intervenții și imaginea firmei.
Câinele care făcea deliciul turiștilor
Mulți vizitatori își amintesc de Ares ca fiind un câine masiv, complet negru, care stătea cu labele pe fereastră, privind atent strada. Cu geamul deschis, Ares era întotdeauna pregătit pentru ”ședințe foto” improvizate. Stăpânul său, Bogdan, rememorează: „Lăsam geamul deschis și stătea la poze. Turiștii îi făceau poze cu toții. Niciodată nu a mușcat pe nimeni, dar cu alte animale era mai puțin sociabil.”
Așadar, Ares a reușit să câștige inimile oamenilor din jurul său. Blând cu alți oameni, dar vigilant cu străinii, acest câine a devenit o adevărată vedetă a Pieței Aurarilor, fiind recunoscut și apreciat de toți cei care își petreceau timpul în acea zonă istorică.
De la biberon la câine de intervenție
Ares era din rasa Cane Corso și a fost crescut cu biberonul, dup ce a fost cumpărat din Cluj. A suferit un dresaj specializat care l-a pregătit să devină parte a echipei de intervenție a SAFE SIDE CCR. ”Știa toate comenzile: ‘șezi’, ‘culcat’, ‘imobilizează’. Sărea pe suspect și îl prindea doar cât să îl țină imobilizat, fără să rănească inutil”, povestește Bogdan cu o mândrie evidentă.
Peste ani, Ares a devenit un simbol al profesionalismului în misiunile echipei, participând la diverse intervenții, inclusiv în cadrul târgurilor de animale sau la conflicte între ciobani. “Când se mai certau, se băga între ei și îi liniștea”, își amintește stăpânul său.
Un simbol al Pieței Aurarilor
Peisajul Pieței Aurarilor va părea acum mai gol fără prezența lui Ares. Pentru turiști era un detaliu pittoresc, însă pentru sibieni, Ares era deja parte integrantă a peisajului cotidian. Câinele nu a fost doar un simplu ”paznic din geam”, ci un prieten dedicat, protector și coleg de intervenții. După 13 ani de loialitate, Ares lasă în urmă amintirea unui cățel care și-a îndeplinit mereu datoria, fie că era vorba de o alarmă declanșată sau de o fotografie făcută de un turist.
