Iranul anunță „război total”: petrolul ar putea ajunge la 200 de dolari pe baril
Tensiunile din Orientul Mijlociu au atins un nivel alarmant, Iranul amenințând cu destabilizarea pieței globale a energiei prin atacuri vizând instalațiile petroliere din Arabia Saudită și Qatar. Această escaladare are loc în contextul unui potențial „război economic total” împotriva țărilor occidentale, iar blocarea Strâmtorii Ormuz a dus deja la creșterea prețului petrolului, existând riscul ca acesta să ajungă până la 200 de dolari pe baril.
În data de 18 martie 2026, Iranul a declarat că va intensifica atacurile cu rachete asupra infrastructurii energetice din regiune, avansând ideea unui război economic total. Aceste amenințări vin ca răspuns la un atac aerian israelian asupra zăcământului de gaze naturale South Pars, cel mai mare din lume, situat în Iran.
Fostul președinte american Donald Trump a reacționat la aceste evenimente, afirmând că nu era conștient de atacul asupra South Pars, dar a subliniat că ar putea ordona distrugerea completă a instalației dacă Iranul va continua să vizeze Qatarul. Trump a menționat că nu dorește să se ajungă la un nivel de violență extremă, având în vedere efectele pe termen lung asupra viitorului Iranului.
Qatarul, care împărtășește câmpul de gaze South Pars cu Iranul, a calificat atacul drept „periculos și iresponsabil”, avertizând că securitatea energetică globală este în pericol. Guvernatorul regional iranian, Eskandar Pasalar, a declarat că „pendulul războiului a trecut la un război economic total”.
Blocarea Strâmtorii Ormuz și creșterea prețului petrolului
Primul atac semnificativ împotriva infrastructurii energetice iraniene de la începutul conflictului, survenit pe 17 martie 2026, a vizat câmpul de gaze South Pars. Iranul acuză statele din Golf de complicitate cu forțele americane. În replică, Iranul a lansat un val de rachete, inclusiv asupra unei baze aeriene din Emiratele Arabe Unite, unde se află militari britanici și australieni, și asupra capitalei Arabiei Saudite, Riyadh.
Aceste acțiuni au amplificat temerile legate de o criză majoră a aprovizionării cu energie, considerată a fi cea mai gravă din istorie, depășind evenimentele din anii 1970. Strâmtoarea Ormuz este crucială, tranzitând aproximativ o cincime din rezervele mondiale de petrol și gaze, iar închiderea acesteia ar putea bloca până la 10 milioane de barili de petrol pe zi.
Prețul petrolului a crescut de la 72 de dolari pe baril, înainte de conflict, la aproape 110 dolari, cu Iranul estimând o posibilă creștere până la 200 de dolari pe baril. Danni Hewson, director de analiză financiară la AJ Bell, a explicat că amenințările Iranului de a riposta împotriva infrastructurii energetice regionale au intensificat tensiunile, iar soluțiile pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz par îndepărtate, menținând astfel piețele energetice volatile.
Reacții internaționale și riscul unui „Armageddon economic”
Pe fondul creșterii alarmante a prețurilor la petrol, Casa Albă a anunțat suspendarea temporară a legii maritime Jones Act, care impune transportul mărfurilor cu nave sub pavilion american. Suspendarea, aprobată de Donald Trump pentru 60 de zile, permite navelor străine să transporte combustibil și alte bunuri, pentru a diminua presiunea asupra pieței energetice interne.
În plus, Statele Unite au trimis 2.500 de pușcași marini din Japonia către Orientul Mijlociu, sugerând o posibilă intervenție terestră în Iran. Reacția iraniană a fost rapidă, calificând această acțiune drept „nesăbuită” și afirmând că Iranul va lupta oricât va fi nevoie.
Un articol elaborat de jurnalistul Ross Clark în Daily Mail avertizează că continuarea războiului petrolului provocat de Iran ar putea duce la un „Armageddon economic” în termen de patru luni. Blocarea Strâmtorii Ormuz ar putea reduce rapid oferta globală de petrol, cu repercusiuni masive în transport, producție și agricultură. Guvernele ar putea fi nevoite să introducă raționalizarea combustibilului și restricții severe, afectând aportul alimentar și generând tulburări sociale în regiunile vulnerabile.
Așadar, populația ar putea experimenta rapid efectele crizei prin scumpiri enorme și o creștere a costului vieții, iar pe termen mediu, riscurile includ somaj, recesiune și instabilitate socială la nivel global.
Interdependența sistemelor energetice, agricole și financiare face ca o perturbare semnificativă în regiunea Golfului Persic să genereze efecte în lanț, iar fără o soluție eficientă, lumea se află în pragul unei crize fără precedent.
