Tablou celebru de Grigorescu, vândut la un preț record: peste 140.000 de euro
Tabloul „Țărăncuță din Rucăr (Suzana)”, realizat în jurul anului 1894 de artistul Nicolae Grigorescu, a fost vândut marți seara pentru suma impresionantă de 141.000 de euro, în cadrul unei licitații organizate de casa de licitații Artmark. Această lucrare nu doar că a depășit estimările inițiale, care se încadrau între 30.000 și 50.000 de euro, dar a și stabilit un nou record pentru lucrările exponente ale artei românești.
Descrierea tabloului confirmă statutul său de operă emblematică a lui Grigorescu. Lucrarea a fost menționată în volumul „Pictorul Grigorescu. Viața și opera lui”, scris de Alexandru Vlahuță și publicat în 1910, unde este prezentată la pagina 234 sub titlul „Susana”. De asemenea, tabloul a fost parte din Expoziția „Centenarul Pictorului Nicolae Grigorescu”, desfășurată în perioada 12-30 iunie 1938, la București, fiind inclus în catalogul oficial al evenimentului.
Încadrată în dimensiuni de 32 x 23 cm și executată în tehnica ulei pe lemn, lucrarea poartă semnătura artistului în partea dreaptă jos, inscripționată cu roșu – „Grigorescu”. Recunoscut pentru abordările sale tematice naționale, Nicolae Grigorescu a fost profund marcat de influențele pe care le-a absorbit în timpul studiilor la Paris și la Barbizon, aspecte care i-au ghidat viziunea artistică. Această direcție a creat o legătură profundă între lui și specificul românesc, integrând tendințele europene ale secolului XIX.
Grigorescu a avut o predilecție pentru viața rurală, iar portretul de țărancă, simbolizând identitatea națională, a devenit un element central în creația sa. Tabloul „Țărăncuță din Rucăr” se alătură unei serii de lucrări similare, cum ar fi „Țărancă” sau „Cap de fată cu broboadă”, fiecare prezentând humanitatea și caracterul sătenilor dintr-o perspectivă personalizată, ce reflectă atât observarea directă, cât și idealizarea artistică.
Contrastul dintre fundalul brun închis, care ajută la evidențierea personajului, și nuanțele luminoase ale basmalei, sugerează modestia și rollul social al femeii din mediul rural. Oferită prin mărgelele roșii, lucrarea aduce o notă vibrantă ce accentuează feminitatea subiectului, iar compoziția se distinge prin tușe large, caracteristice etapei mature a artistului, de după 1890.
Finalitatea acestui tablou transcende simpla reprezentare artistică și devine un simbol al identității naționale, fiind o ilustrare a valorilor tradiționale românești prin intermediul purității și frumuseții stilizate ale statului. De asemenea, Grigorescu reușește să capteze esența interioară a modelului, aducând în prim-plan trăiri și emoții autentice ce depășesc cadrul etnografic, transformând astfel arta sa într-o poetică uluitoare a satului românesc.
