Cannabisul poate da dependență. De ce ne vine greu să credem asta?
„Eu fumez doar când vreau. Pot să mă las oricând.” Este una dintre cele mai întâlnite explicații atunci când cineva spune că nu are o problemă cu cannabisul. Și poate fi adevărat pentru unele persoane. Nu orice om care consumă devine dependent. Dar de aici până la ideea că „iarba nu dă dependență” este o diferență mare. Cannabisul poate duce la o tulburare de consum. Asta înseamnă că folosirea începe să fie greu de controlat și continuă chiar dacă provoacă probleme. Nu este o etichetă pe care o primești pentru simplul fapt că ai încercat. Este un tipar care se vede în timp.
De ce pare inofensiv?
Pentru mulți adolescenți, cannabisul nu este asociat cu imaginea clasică a unui „drog periculos”. Este prezentat ca natural, relaxant și mai puțin grav decât alte substanțe. În unele țări este folosit și în scop medical sau este legal pentru adulți în anumite condiții. Toate aceste lucruri pot crea impresia că riscurile sunt inventate. Dar un medicament poate fi util într-un context medical și riscant în altul. Iar faptul că adulții pot cumpăra legal un produs într-o anumită țară nu înseamnă că acel produs este lipsit de efecte, mai ales pentru un creier aflat încă în dezvoltare.
„Cunosc oameni care consumă și sunt bine.”
Experiența oamenilor din jurul tău contează, dar nu poate răspunde pentru toată lumea. Poate cunoști o persoană care consumă de mult timp, merge la școală sau la muncă și spune că nu are nicio problemă. Dar este posibil să nu vezi tot: cât de greu îi este să facă o pauză, cât consumă de fapt, ce se întâmplă cu somnul, memoria, motivația sau relațiile sale. Și chiar dacă acea persoană nu are o tulburare de consum, asta nu spune cum vei reacționa tu. Riscul depinde de mai mulți factori: vârsta la care începe consumul, frecvența, concentrația produsului, starea psihică, istoricul personal și familial și asocierea cu alte substanțe.
Cum arată pierderea controlului?
Dependența nu începe întotdeauna cu un moment dramatic. Poate începe prin schimbări mici, ușor de justificat. Îți propui să consumi doar în weekend, dar ajungi să o faci și în timpul săptămânii. Spui că iei o pauză, dar revii după una sau două zile. Ai nevoie de o cantitate mai mare pentru același efect. Te gândești des la următoarea ocazie. Renunți la activități, întârzii, lipsești sau continui chiar dacă apar conflicte acasă. Unele persoane care folosesc frecvent pot avea, când reduc sau opresc consumul, iritabilitate, neliniște, probleme cu somnul, poftă puternică sau stare depresivă. Niciun singur semn nu pune automat un diagnostic. Dar mai multe semne repetate merită discutate cu un specialist.
„Dar nu este ca heroina.”
Nu toate drogurile au aceleași riscuri și nu toate dependențele arată la fel. A spune că cannabisul poate crea dependență nu înseamnă că îl comparăm identic cu heroina sau cu alte opioide. Este posibil să recunoști un risc fără să îl exagerezi. Mesajele de prevenție își pierd credibilitatea când spun că toate substanțele sunt la fel sau că orice consum duce inevitabil la distrugerea vieții. Dar își pierd credibilitatea și atunci când ignoră complet problemele reale doar pentru că există substanțe mai periculoase.
De ce adolescența contează?
Adolescența este o perioadă importantă pentru dezvoltarea creierului. Consumul regulat și intens de cannabis în această perioadă a fost asociat cu probleme de memorie, atenție, viteză de procesare și funcționare școlară. „Asociat” nu înseamnă că fiecare adolescent care consumă va avea aceleași probleme și nici că o singură cauză explică tot. Înseamnă că riscul nu trebuie ignorat. Cu cât consumul începe mai devreme și devine mai frecvent, cu atât motivul de îngrijorare este mai serios.
Dar dacă am consumat deja?
Faptul că ai încercat sau că ai consumat de mai multe ori nu înseamnă că este prea târziu să schimbi ceva. Poți începe prin a fi sincer cu tine: consumi mai des decât ți-ai propus? Ai încercat să te oprești și nu ai reușit? Îți afectează școala, somnul, banii, relațiile sau activitățile care înainte îți plăceau? Îl folosești mai ales ca să nu simți anxietate, tristețe sau stres? Dacă răspunsul este „da” la mai multe întrebări, nu trebuie să îți pui singur un diagnostic. Vorbește cu un părinte, cu un psiholog, cu medicul de familie, cu un consilier școlar sau cu un alt adult în care ai încredere. Ajutorul funcționează mai bine când este cerut devreme, nu doar când problema a devenit imposibil de ascuns.
