Ultima moară de apă din Cârțișoara, readusă la viață de un localnic
Pe vremuri, de la Lacul Bâlea și până la vărsarea în Olt, pârâul Cârțișoarei punea în mișcare 18 mori de apă. Astăzi mai rezistă doar una, la poalele Munților Făgăraș. Laurențiu Dorodici, un localnic legat de acest loc prin amintirile copilăriei, a decis să nu lase istoria să se piardă. A restaurat Moara din Oprea și vechea casă a morarului, transformându-le într-un muzeu viu.
„Toată copilăria și prima parte a tinereții m-au legat de moara asta. Veneam la două săptămâni cu sacul de cucuruz pus de bunica în căruță. Stăteam la coadă și câte o zi întreagă, pentru că erau anii în care nu exista fabrică de pâine în zonă, iar feliile se dădeau pe cartelă. Moara era locul de întâlnire al întregii comunități: aici se discutau și lucrurile bune, și bârfele, iar morarul le știa pe toate”, povestește Laurențiu Dorodici.
Construită în forma actuală în anii 1960–1962, în plină perioadă de colectivizare, Moara din Oprea este astăzi ultima moară funcțională din Cârțișoara și una dintre ultimele care mai există în România.
Un an de migală și un clopoțel care trebuie să sune din nou
Proiectul de restaurare este o luptă cu timpul și cu detaliul. Echipa lucrează cu atenție la fiecare bucată de lemn, încercând să nu altereze patina originală. Judecând progresul lucrărilor, este foarte probabil ca muzeul să se deschidă în cel mult un an.
„E o muncă foarte intensă. Fiecare bucățică de lemn trebuie luată la mână, curățată și vopsită în cromaticile timpurilor de atunci. Ne propunem să o facem complet funcțională, un muzeu viu. Vrem ca totul să meargă, până și clopoțelul vechi care anunța morarului că s-a golit coșul cu grăunțe. Oamenii care vin aici trebuie să simtă din nou mirosul acela cald de făină proaspăt măcinată”, explică Laurențiu.
Funcționarea morii depinde însă direct de starea pârâului. Ultima dată s-a măcinat în luna mai, iar de atunci debitul scăzut și birocrația autorizării sanitare țin producția în frâu. Planul este ca făina obținută să fie folosită pentru pâine tradițională sau, în caz contrar, demonstrativ, pentru hrana animalelor din sat.
Pasiunea pentru păstrarea locului se vede și în curtea morii. Au fost eliminate buruienile invazive pentru a lăsa flora spontană de luncă să înflorească natural, creând un microclimat parfumat în jurul iazului.
„Să nu stricăm ce am primit în dar”: lecția de ecologie de la poalele muntelui
Misiunea de la Cârțișoara depășește simpla conservare a unei clădiri din lemn. Pentru Laurențiu Dorodici, moara este un simbol al vieții, strâns legat de puritatea apelor din Munții Făgăraș.
„Avem cea mai frumoasă șosea din lume, Transfăgărășanul, dar eu spun cu multă bucurie că avem și cele mai frumoase ape. Râurile din Munții Făgăraș țin viața în picioare. Întotdeauna omul s-a așezat pe malul unei ape curate. Râul ne-a dat piatră să construim case, ne aduce apă în fântâni. Ceea ce a creat Dumnezeu și natura, omul nu trebuie să strice, fiindcă altfel ne stricăm singuri ce am primit în dar”, punctează localnicul.
Această filozofie a respectului față de comunitate se reflectă și într-un alt detaliu: sutele de pietre aduse din albia Bâlei și pictate viu colorat. Atelierele au început în 2022, alături de copii refugiați din Ucraina, și au continuat cu cei din sat sau cu micuții vizitatori, care pleacă acasă cu o amintire unică pusă pe piatră.
Casa Morarului: dormitul în odaia cu horn cald
Pe lângă ansamblul tehnic, oaspeții care ajung la Cârțișoara se pot caza chiar în vechea casă în care locuia morarul cu familia sa – compusă inițial din doar două odăi. Clădirea a fost extinsă cu grijă, păstrând amprenta și zidurile originale, iar acum oferă turiștilor un apartament cu două camere, la parter, și două camere la etaj.
Interioarele îmbină nostalgia de altădată cu confortul modern: corpurile de iluminat sunt create după prima generație de lustre din lemn din sat, iar iarna, căldura este recuperată direct din hornul central care trece prin camere.
„Este o căldură plăcută, altfel decât cea de calorifer, un foc care îți dă sentimentul de acasă”, spune gazda.
Deși majoritatea celor care aleg să înnopteze aici sunt turiști străini atrași de farmecul autentic și de lipsa kitsch-ului comercial, porțile morii rămân deschise pentru oricine caută o pauză de la agitația urbană.
La Cârțișoara, o vizită la Moara din Oprea nu este doar o oprire în drum spre Bâlea Lac, ci o întoarcere la rădăcini – acolo unde apa încă mai are puterea să lege cerul cu pământul și oamenii între ei.
