Energia scumpă sufocă economia României: zece decizii prioritare pentru perioada 2027–2030
România se confruntă cu o criză energetică tot mai acută, alimentată de explozia prețurilor din ultimii doi ani. Electricitatea s-a scumpit cu 112%, gazele naturale cu 126%, iar combustibilii cu 55%, în timp ce taxele depășesc 26% din factură. Pentru tot mai multe firme, fiecare zi de funcționare a devenit o luptă pentru supraviețuire, iar Asociația Energia Inteligentă avertizează că problema nu este lipsa resurselor, ci lipsa de sincronizare, execuție și guvernanță.
Resurse există, coordonarea lipsește
Deși dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară, cărbune, biomasă, rafinării și un potențial regenerabil important, România continuă să importe energie în momentele critice și să suporte prețuri ridicate. Studiul identifică 40 de riscuri majore care se pot materializa până în 2030 dacă nu se intervine urgent.
România intră în perioada 2027–2030 cu resurse energetice importante, dar cu un sistem insuficient coordonat. Închiderea cărbunelui înaintea finalizării centralelor pe gaze, întârzierile nucleare și hidroenergetice, dezvoltarea regenerabilelor fără rețele, flexibilitate și stocare adecvată vor menține dependența de importuri în orele critice. Prețurile pot deveni mai volatile, industria mai puțin competitivă, iar numărul consumatorilor vulnerabili poate crește. Investițiile scumpe, fiscalitatea instabilă, guvernanța slabă, digitalizarea întârziată și lipsa unei planificări integrate amplifică riscurile.
Principala problemă este ordinea greșită a deciziilor: România închide capacități înainte de construirea înlocuitorilor, dezvoltă regenerabile înaintea rețelelor și a stocării, pregătește producția de gaze fără o strategie industrială și taxează energia ca sursă de venit bugetar, nu ca infrastructură a competitivității.
Zece decizii care nu mai pot fi amânate
Planul energetic pentru România 2030 propune zece decizii prioritare:
Aplicarea principiului „închidere numai după înlocuire” și finalizarea centralelor pe gaze și a hidrocentralelor începute. Valorificarea gazelor din Marea Neagră și a resurselor interne pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, termoficării și comunităților locale. Accelerarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă și evaluarea realistă a proiectului SMR, în funcție de cost, maturitate tehnologică și finanțare. Dezvoltarea unui mix de stocare care să includă baterii, acumulări hidro prin pompaj, stocare termică și consum flexibil.
Reproiectarea integrată a sistemului energetic și modernizarea rețelelor de electricitate, gaze și termoficare. Înlocuirea plafonărilor generalizate cu protecție țintită pentru consumatorii vulnerabili și contracte predictibile pentru industrie. Profesionalizarea conducerii companiilor energetice și stabilirea unui responsabil nominal pentru fiecare proiect strategic. Planificarea unitară a consumului și zonarea energetică a localităților, pentru evitarea infrastructurilor concurente și nerecuperabile. Reformarea pieței prin dezvoltarea contractelor pe termen mediu și lung și a unor portofolii energetice diversificate. Adoptarea unui Cod fiscal energetic stabil și predictibil, care să stimuleze investițiile și să reducă presiunea fiscală asupra facturilor.
Obiective concrete până în 2030
Până în 2030, planul urmărește obținerea a 3.500–4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată, minimum 500 MW hidro, 15–20 GWh de stocare, 1.000 MW de consum flexibil și valorificarea anuală în România a 2–3 miliarde m³ de gaze pentru energie și industrie.
Alte obiective vizează atingerea unui progres fizic de minimum 30% la Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, contorizarea inteligentă a 80% dintre consumatori, eficientizarea a 500.000 de locuințe vulnerabile, crearea a cel puțin 250 de comunități energetice și contractarea pe termen mediu și lung a 75–80% din consumul de energie.
Miza reală: de la promisiuni la energie disponibilă
Succesul planului nu trebuie măsurat prin strategii aprobate, finanțări anunțate sau capacități înscrise în autorizații, ci prin investiții puse efectiv în funcțiune, energie disponibilă în orele critice, importuri evitate, facturi mai stabile și locuri de muncă create în România.
„Adevărata miză pentru 2030 este trecerea de la energia promisă la energia disponibilă, de la resursa extrasă la valoarea creată în România și de la proiectele anunțate la investițiile care funcționează”, se arată în concluziile studiului.
