Anestezia regională, explicată de dr. Corina Costea: „Se blochează selectiv doar nervii din zona vizată”
O operație la umăr, la genunchi sau la gleznă nu înseamnă neapărat anestezie generală. Medicul anestezist poate „adormi” doar zona operată, iar pacientul are mai puține dureri și se ridică mai repede din pat. Tehnica se numește anestezie regională și este explicată de dr. Corina Costea, medic specialist ATI la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în contextul Zilei Mondiale de Luptă împotriva Durerii.
Cum acționează blocul de nerv periferic
Procedura are un nume tehnic: bloc de nerv periferic. Medicul injectează un anestezic local lângă un nerv sau lângă un mănunchi de nervi. Astfel, semnalul de durere din zona operată nu mai ajunge la creier o perioadă, iar mușchii din zonă se relaxează.
Tehnica se folosește mult în ortopedie, la operațiile pe umăr, braț, mână, genunchi, gleznă sau picior. Se folosește și în chirurgia plastică și reconstructivă, la traumatismele acute și în chirurgia vasculară a membrelor. Poate înlocui anestezia generală sau poate fi o parte esențială a planului de control al durerii după operație.
De ce e mai blândă cu inima
Anestezia generală acționează asupra întregului organism, iar tensiunea arterială și pulsul pot varia mult, mai ales la adormire și la trezire. Anestezia regională blochează doar nervii din zona vizată, iar impactul asupra restului corpului e minim sau deloc.
„Acest lucru este extrem de valoros la pacienții vârstnici sau la cei cu afecțiuni cardiace sau pulmonare severe, reducând riscul de complicații”, spune dr. Corina Costea.
Siguranța a crescut mult odată cu ecografia. Medicul vede pe ecran, în timp real, acul, nervii, vasele de sânge și structurile din jur. Anestezicul ajunge exact unde trebuie, așa că blocul reușește mai des. E nevoie de cantități mai mici de anestezic, deci riscul de toxicitate scade. În plus, medicul poate evita înțeparea accidentală a unui vas de sânge sau lezarea unui nerv.
Uneori blocul nu acoperă toată zona operată. Medicul evaluează situația și poate completa anestezia, tot sub ghidaj ecografic, pe un nerv învecinat, sau poate trece la altă tehnică. Dacă blocul tot nu e suficient, există un plan de rezervă: medicamente suplimentare pentru durere sau trecerea la anestezie generală. „Siguranța și confortul pacientului sunt mereu pe primul loc”, subliniază medicul.
Pacientul nu trebuie neapărat să fie complet treaz în timpul operației. Blocul poate fi combinat cu o sedare intravenoasă monitorizată. Se recomandă când pacientul e anxios, când operația durează mult, când poziția pe masa de operație e incomodă sau când pacientul preferă să „doarmă”. Durerea e controlată de blocul nervos, pacientul respiră singur, iar echipa de anestezie îl supraveghează atent.
După operație, mai multe medicamente, doze mai mici
Efectul anesteziei trece, dar durerea trebuie ținută sub control. În primele 24 de ore, medicii folosesc analgezia multimodală, conform ghidurilor ESRA. Asta înseamnă mai multe medicamente care acționează diferit. Controlul durerii e mai bun, iar efectele secundare sunt mai puține.
Baza tratamentului o formează paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene, dacă nu există contraindicații. În anumite cazuri se adaugă alte medicamente. Pentru o analgezie mai lungă se pot folosi catetere plasate lângă nerv. Opioidele sunt rezervate exclusiv durerii moderate sau severe care nu cedează la tratamentul de bază.
Anestezia regională este „un pilon central” al protocoalelor ERAS, de recuperare rapidă după operație. Pacientul nu are dureri mari și nu are nici „ceața mentală”, greața sau somnolența pe care le poate da anestezia generală. Se poate ridica din pat și poate începe kinetoterapia mult mai devreme. Astfel scade riscul de cheaguri de sânge și de complicații pulmonare, iar durata internării se reduce.
Există situații în care anestezia regională nu se face deloc: pacientul o refuză, există o infecție activă în locul unde intră acul sau pacientul are alergie cunoscută la anestezicul folosit. Alergia este extrem de rară, dar posibilă.
Alte situații cer prudență. E cazul tulburărilor majore de coagulare sau al unui tratament recent cu anticoagulante ori antiagregante, din cauza riscului de hematom. E și cazul pacienților cu afectări severe ale nervilor în zona respectivă. Atunci medicul cântărește cu atenție riscurile și beneficiile.
Un pacient poate pleca acasă în aceeași zi, chiar dacă zona operată e încă ușor amorțită. Există însă condiții. Amorțeala nu trebuie să-i pună în pericol siguranța. Zona trebuie protejată: un braț amorțit stă obligatoriu într-o eșarfă de susținere, ca să fie ferit de lovituri, arsuri sau căzături. Funcțiile vitale trebuie să fie normale, fără amețeli severe sau greață necontrolată. Pacientul sau aparținătorul primește instrucțiuni clare, scrise: cum protejează membrul și când trebuie să sune medicul.
