Cercetător sibian: ciocârlia urecheată, prima specie amenințată de avansarea vegetației în Cindrel
Un tânăr cercetător din Sibiu a urcat în vara anului 2024 de două ori în Munții Cindrel, la peste 2.000 de metri, și a notat în 34 de puncte fixe fiecare pasăre auzită sau văzută. Rezultatul: 437 de observații și 18 specii. Codruț Helerea, masterand în Suedia, a realizat studiul împreună cu profesorul Dan Chamberlain de la Universitatea din Torino, iar concluziile au fost publicate în Journal of Ornithology.
Cercetarea arată că avansarea vegetației lemnoase spre vârf, împreună cu încălzirea climei și cu dispariția transhumanței, va afecta disproporționat păsările: unele vor câștiga teren, altele vor pierde, iar ciocârlia urecheată riscă cel mai mult. Cindrelul a fost primul masiv din România unde s-a confirmat, în 1962, cuibărirea acestei specii.
Pajiște alpină modelată de om
Zona studiată are circa 20 de kilometri pătrați de pajiște alpină, cu stâncării, poteci, căldări glaciare și pâlcuri de tufărișuri de ienupăr și bujor de munte. Temperatura medie anuală se situează între minus 2 și zero grade, precipitațiile depășesc 1.000 de milimetri pe an, iar zăpada se menține aproximativ șase luni.
Interesul inițial al lui Helerea a fost o singură specie. „Principalul scop a fost evaluarea efectivului populațional și a succesului cuibăritor pentru ciocârlia urecheată”, explică el, precizând că datele existente până acum erau puține și nu ofereau informații concrete despre distribuția speciei. „Deși principalul meu interes a fost această specie, am colectat date sistematice despre toate speciile de păsări care utilizează ca habitat specific golul alpin”.
Speciile analizate
Cea mai des întâlnită pasăre a fost fâsa de munte, cu 210 contacte, urmată de pietrarul sur (37), brumărița de pădure (32), codroșul de munte (28), ciocârlia urecheată (27) și ciocârlia de câmp (22). Acestea sunt cele șase specii analizate în detaliu.
Rezultatele arată preferințe diferite de habitat. Fâsa de munte și brumărița de pădure folosesc habitate cu vegetație lemnoasă și vor beneficia de colonizarea tufărișului. Codroșul de munte și pietrarul sur au nevoie de zone pietroase pentru cuibărit și vor suferi când vegetația lemnoasă va avea pondere ridicată. Cele mai afectate vor fi ciocârlia de câmp și ciocârlia urecheată, care folosesc cu precădere pășunea deschisă. „În special ciocârlia urecheată ocupă doar habitate montane înalte, aproape de vârf, unde spațiul pentru avansare este foarte limitat”, spune cercetătorul.
Mai puțin de 200 de metri până în vârf
Spre deosebire de Alpi, unde s-au făcut majoritatea cercetărilor de acest tip, particularitatea Cindrelului este că între ultimul rând de tufăriș și vârf sunt mai puțin de 200 de metri, cel puțin în zona studiată. Practic, păsările care ar vrea să urce ca să scape de tufăriș nu prea au unde. Studiul precizează că, în cel mai optimist scenariu, suprafața climatic favorabilă ecosistemelor alpine din Carpați s-ar putea reduce la mai puțin de jumătate față de cea actuală până în 2040.
Pășunatul, benefic pentru biodiversitate
Autorii subliniază că pajiștile alpine din Cindrel nu sunt un peisaj „pur natural”, ci unul modelat de om, pășunatul având rădăcini încă din Neolitic. „Prin pășunatul anual al oilor, în zonele înalte pășunile au fost extinse și menținute, acestea devenind un ecosistem cheie pentru un număr mare de plante și păsări rare”, precizează Helerea.
În ultimii ani, însă, tot mai puține oi ajung sus. „Acest lucru, plus încălzirea climatică care temperează condițiile climatice din zonele înalte, a permis avansarea vegetației lemnoase care diminuează suprafața pășunilor la nivelul Carpaților”, explică el.
În concluzie, autorii nu vorbesc despre necesitatea unor arii protejate noi sau despre interdicții, ci subliniază importanța activității tradiționale de pășunat și atrag atenția asupra traficului motorizat. „Conservarea pășunilor alpine, în contextul schimbărilor climatice care favorizează avansarea altitudinală a vegetației lemnoase, va depinde în special de nivelul de pășunat. Menținerea activităților tradiționale la un nivel sustenabil este benefică atât comunităților locale cât și biodiversității acestor zone. În plus, limitarea traficului motorizat în zonă va menține liniștea și habitatele de care păsările au nevoie”, spune Codruț Helerea.
Cercetătorul este absolvent al Facultății de Științe din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, profilul Ecologie și Protecția Mediului, și este acum student masterand în Ecologie Animală la Universitatea Lund din Suedia. Lucrează în proiectul Atlasului Păsărilor Sibiului și participă la monitorizarea păsărilor din județ. Coautorul studiului, Dan Chamberlain, este profesor la Universitatea din Torino și autor principal al uneia dintre cele mai influente cărți despre ecologia păsărilor de munte, Ecology and Conservation of Mountain Birds.
