Tot mai mulți sași renunță la Germania și se întorc în satele din Sibiu: fenomenul crește de la an la an
Pentru al doilea an consecutiv, numărul enoriașilor Bisericii Evanghelice din România înregistrează o creștere semnificativă, marcând sfârșitul unui declin care a durat mai bine de 80 de ani, între 1939 și 2024. Această tendință este încurajată de sașii care, ajunși la vârsta pensionării, aleg să revină în satele lor natale din județul Sibiu în căutarea liniștii și a unei vieți de calitate, contribuind astfel activ la comunitate.
Marți, 24 martie, a avut loc o conferință de presă în sala comunitară a bisericii fortificate din Cisnădie, unde a fost discutată această mișcare socială emoționantă, denumită „repatrierea” tinerilor pensionari. Aceștia, după o viață de muncă în Germania sau Austria, decid să își petreacă anii de tihnă în Transilvania, aducând nu doar resurse financiare, ci și un suflu nou și vitalitate în comunitățile evanghelice.
MOTORUL STABILITĂȚII ÎN COMUNITĂȚILE SĂSEȘTI
Cifrele prezentate de Episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Reinhart Guib, subliniază o realitate mai mult decât surprinzătoare: numărul enoriașilor a crescut la 10.883, iar această stabilitate nu a fost anticipată. Majoritatea celor care revin sunt pensionari care simt că „acasă” este tot în Ardeal, decid să se reintegreze în comunitate și să participe activ la diverse activități.
„Avem mulți parteneri care se implică în viața comunităților, depășind așteptările inițiale. Cei reveniți din Germania, care la prima vedere duc o viață confortabilă acolo, se întrebă adesea: Ce fac acum la pensionare?” a explicat Episcopul Guib, evidențiind că mulți dintre aceștia găsesc o nouă chemare și o comunitate primitoare în Sibiu.
IMPORTANȚA INTEGRĂRII PENSIONARILOR
Reîntoarcerea la origini nu se reduce doar la o decizie sentimentală, ci reprezintă și o îmbunătățire a calității vieții. Spre deosebire de Occident, unde pensionarii se confruntă adesea cu izolarea, în comunitățile din zona Sibiului și Brașovului aceștia devin verigi esențiale în structurile sociale locale. Implicarea lor se reflectă în diverse proiecte comunitare, cum ar fi Forumul German sau inițiativele de diaconie, precum și îngrijirea bisericilor fortificate.
Proiecte precum Via Transilvanica sau restaurarea ansamblurilor fortificate oferă un cadru dinamic de viață, pe care mulți sași nu îl mai întâlnesc în orașele mari din Europa.
„Aici ești mult mai aproape de oameni, comunitățile sunt mai deschise, iar costurile de viață sunt, evident, mai accesibile decât în Occident”, a subliniat Reinhart Guib, evidențiind avantajele reintegrării în comunitățile transilvănene.
UN FENOMEN DE REÎNTREGIRE
Întoarcerea sașilor nu se desfășoară în cadrul unui program oficial de colonizare. Aceștia aleg să revină acolo unde au rădăcini, prieteni sau amintiri, și un exemplu elocvent este Cisnădia, o comunitate internațională vibrantă, unde și-au găsit locul oameni din Germania, Austria, Elveția, Belgia și Marea Britanie. De exemplu, unele familii recent reîntoarse din Germania s-au adaptat rapid și s-au implicat în activități locale.
„Cei care revin știu deja unde vor să se stabilească. Caută prietenii și locuri cunoscute, venind de mai multe ori în țară pentru a vedea unde se pot integra. Nu încercăm să-i concentrăm într-o anumită zonă; fiecare are propriile interese, iar noi suntem bucuroși să-i ajutăm să se așeze acolo unde aleg,” a afirmat Episcopul Guib.
STRATEGIA DE MENȚINERE A COMUNITĂȚILOR
Revitalizarea comunităților de sași a determinat o schimbare în strategia Bisericii Evanghelice. Spre deosebire de anii ’90, când comunitățile mai mici erau lăsate să dispară, acum este vital ca acestea să rămână active, pentru a fi pregătite să primească noi membri. „Nu mai dizolvăm comunități; le lăsăm să crească sau să descrească natural, deoarece ne-am dat seama că în timp vin oameni din străinătate care caută ceva ce nu mai găsesc acasă,” a concluzionat Reinhart Guib, subliniind importanța creării unui viitor comun, într-un loc care să le ofere tuturor un sentiment de apartenență.
