Răzvan Neamțu, clarinetistul care vrea să fie cunoscut dincolo de numele tatălui său
Răzvan Neamțu a crescut într-o familie în care muzica este un mod de viață. L-a ascultat pe tatăl său cântând, a încercat și taragotul, însă și-a găsit propriul glas în clarinet, instrument pe care îl consideră cel mai frumos dintre toate. La 18 ani, a câștigat Marele Premiu al Festivalului „Dumitru Fărcaș”, dar spune că trofeele nu sunt cele care îl definesc.
Tatăl său, Adrian Neamțu, este unul dintre instrumentiștii cunoscuți ai Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul, Junii Sibiului”, cu o carieră de peste trei decenii în muzica populară. Deși drumul părea trasat, Răzvan nu a vrut să fie doar continuarea unei povești de familie. A vrut să descopere ce poate face el, cu instrumentul, sensibilitatea și ambiția lui.
De la taragot la clarinet
Începuturile nu au fost simple. Mama ar fi preferat să urmeze un alt drum, să învețe o limbă străină și să aibă mai multe opțiuni pentru viitor. Îi plăcea și fotbalul, însă muzica a câștigat. A început să studieze, iar familia a observat că are înclinație și că îi place ceea ce face.
De la taragot a ajuns la clarinet, iar aici lucrurile au devenit mult mai mult decât o continuare a tradiției. „Clarinetul este, pentru mine, cel mai frumos instrument de suflat și, totodată, unul dintre cele mai dificile. Are un timbru aparte și îmi place că îți oferă atât de multe posibilități de exprimare”, spune el.
Răzvan este elev al Liceului de Artă din Sibiu încă din clasele mici. Muzica clasică nu a fost dragoste la prima vedere: la început i s-a părut dificilă, iar orele de studiu în care nu reușea să obțină ce își dorea îl descurajau. Apoi, încet, a descoperit-o. Printre compozitorii pe care îi apreciază se află Carl Maria von Weber, ale cărui concerte pentru clarinet îl fascinează. Anul acesta a interpretat la Filarmonică primul concert pentru clarinet al compozitorului, în Fa minor, op. 73.
Trofeul pe care nu l-a așteptat
La Festivalul „Dumitru Fărcaș”, desfășurat la Cluj-Napoca între 22 și 24 octombrie, Răzvan a participat la concursul național de interpretare instrumentală și a câștigat Marele Premiu al celei de-a VIII-a ediții. A prezentat trei lucrări: o doină, o piesă din zona sa și o lucrare din repertoriul clasic.
„Sincer, nu m-am așteptat să câștig. Când am aflat, m-am bucurat enorm, dar în acel moment nu am realizat cât de importantă era reușita. Abia după ce am ajuns acasă și au început să mă sune rudele să mă felicite am început să înțeleg”, povestește el. Trofeul i-a fost înmânat și de Andreea Fărcaș, fiica marelui taragotist căruia îi este dedicat festivalul.
Nu este la primul concurs. A participat la olimpiade naționale, unde a obținut premiul al II-lea și mențiuni, dar și la competiții organizate la Târgu Mureș, Brașov și Iași. Cu toate acestea, nu se consideră neapărat un om al concursurilor: îi place mai mult să cânte liber, în fața publicului, decât să simtă presiunea unei jurizări.
Nopțile de studiu și visul unui concert anual
În spatele reușitei se află ore întregi de muncă. În vara aceasta, după un masterclass de o săptămână, Răzvan a început să lucreze intens, aproape în fiecare zi, într-o casă din curtea familiei în care nu locuia nimeni. „Mă duceam seara, pe la opt, nouă, și studiam până dimineața, pe la șase. Ai mei nici nu știau”, povestește el.
Răzvan este acum elev în clasa a XII-a și se pregătește pentru Bacalaureat, admitere și atestat. Planurile sale se îndreaptă spre Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde vrea să studieze muzica clasică, fără să renunțe însă la muzica populară.
Are și un vis: după terminarea facultății, își dorește să organizeze, în fiecare an, propriul concert simfonic alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu. În afara muzicii, o altă pasiune îi oferă aceeași doză de adrenalină: kartingul, sport în care a obținut locul întâi de două ori într-o cupă organizată pe circuitul din Sibiu.
Dincolo de toate, Răzvan își dorește să fie apreciat pentru ceea ce face el. „Aș vrea ca lumea să mă cunoască pe mine, nu doar ca pe băiatul lui Adrian Neamțu. Vreau să mă știe ca Răzvan Neamțu”, spune el. Iar pentru tinerii de vârsta lui are un mesaj simplu: „Să-și urmeze visul și să nu se lase influențați de ceea ce spune lumea. Eu cred că munca bate talentul oricând.”
