Pe urmele lui Arsenie Boca în Mărginimea Sibiului: Schitul Foltea și izvorul miraculos
Legenda Schitului Foltea se împletește cu istoria plină de spiritualitate a județului Sibiu. La o oră de Săliște, pe Poteca Soarelui, acest schit, construit în 1650 și refăcut între 1922-1923 de meșteșugari evrei, se află înconjurat de păduri, oferind nu doar un refugiu spiritual, ci și o poveste captivantă despre un izvor considerat tămăduitor, lăsat în urmă de Dumnezeu și Sfântul Petru.
Detalii despre acest loc fermecător au fost aduse în atenția publicului de președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, care a subliniat frumusețea și caracterul sacru al schitului, loc care a fost măgulit de prezența unor sfinți cum ar fi Arsenie Boca și Visarion Sarai. Aceste figuri au transformat Schitul Foltea într-un punct de pelerinaj pentru cei care caută liniște și inspirație sufletească.
Maicile care trăiesc aici practică o viață dedicată rugăciunii neîncetate și comuniunii cu divinitatea, îmbogățind astfel tradițiile isihaste care au marcat acest loc de-a lungul timpului. Eforturile lor sunt vizibile în fiecare colț al schitului, care respiră spiritualitate și credință.
Celebra poveste despre izvorul miraculos se leagă de o legendă locală: se spune că, odată, Dumnezeu și Sfântul Petru au poposit în regiunea Mărginimii Sibiului. Însetați, Sfântul Petru a cerut lui Dumnezeu să ofere apă, iar aceasta a izvorât ca prin minune de sub o stâncă. Acesta a devenit un loc de vindecare, iar apa sălciu a fost căutată de generații întregi. Din păcate, cu timpul, lăcomia oamenilor a dus la pierderea puterilor tămăduitoare ale izvoarelor, lăsându-le doar cu apa cristal clară.
Istoria schitului nu se oprește aici; a fost locuit și de Sfântul Visarion Sarai, care a întărit credința sătenilor într-o perioadă de dificultăți pentru ortodocșii transilvăneni. După distrugerea vechii biserici din lemn, comunitatea a decis să construiască o nouă bisericuță între 1922 și 1923, cu meșteri evrei din Croația, sub îndrumarea arhitectului Duiliu Marcu.
De-a lungul anilor, Arsenie Boca, stareț al Mănăstirii Sâmbăta de Sus, a contribuit și el la renumele schitului. El a oficiat slujbe în zonă, atrăgând mii de credincioși ce veneau din diverse colțuri ale țării, denotând impactul său asupra comunității ortodoxe. Viziunea spirituală oferită de Arsenie Boca a fost esențială pentru consolidarea credinței în Mărginime, iar amintirea sa rămâne vie în memoria localnicilor.
În prezent, la Schitul Foltea viețuiesc maicile Teofana și Sofronia. Acestea continuă tradiția isihastă, trăind în condiții austere, fără facilități precum curent electric sau apă curentă. Totuși, inima lor devotată este o mărturie a credinței ce nu cunoaște limite. De Izvorul Tămăduirii, mulți pelerini veneau la schit pentru a participa la slujbe și pentru a lua apă din izvorul sacru, despre care se spune că ar avea în continuare puteri vindecătoare.
Ascuns între arbori falnici, Schitul Foltea este mai mult decât un simplu lăcaș de cult; reprezintă o fereastră către spiritualitatea profundă a Mărginimii Sibiului, un loc pe care l-au căutat sfinții și unde credincioșii găsesc alinare. Turiștii care se îndreaptă spre Poiana Soarelui îl vizitează adesea, căutând nu doar un loc de refugiu, ci și o experiență de transformare sufletească.
Astfel, Schitul Foltea rămâne un simbol al credinței și al tradițiilor culturale din județul Sibiu, fiind un colț de rai pentru cei care caută liniște în zbuciumata lume contemporană.
