Referendumul de la Rășinari și miza minei de magneziu: termene, riscuri și controverse
Locuitorii din Rășinari sunt chemați duminică, 8 noiembrie, la un referendum prin care vor răspunde dacă sunt sau nu de acord cu vreo exploatare minieră în comuna lor. Rezultatul consultării va defini discursul public din această zonă cel puțin până pe 2 septembrie 2027, când expiră termenul legal de 360 de zile în care Mineral Proiect Invest SA trebuie să obțină toate avizele, inclusiv cele de mediu, și toate autorizațiile, inclusiv cea de construire, pentru a putea deschide mina de suprafață. Dacă actele nu sunt obținute până atunci, licența de exploatare intrată în vigoare la 7 septembrie 2026 se pierde.
Deși pe parcursul birocratic până la autorizarea finală a exploatării nu este prevăzută consultarea populației prin referendum, un astfel de plebiscit va cântări greu în etapele următoare. Primarul Rășinariului a anunțat deja că, în funcție de rezultate, va putea refuza eliberarea unor documente necesare punerii în funcțiune a minei de suprafață. În acest caz, investitorul ar trebui să le ceară prin instanță, ceea ce implică prelungirea termenelor și o imagine tot mai puțin atractivă pentru alți investitori.
Discuțiile sunt cu atât mai aprinse cu cât referendumul de la Rășinari nu privește doar protejarea plaiurilor de deasupra satului. Rezultatul plebiscitului are legătură cu toată Mărginimea Sibiului și chiar trece de granițele acesteia. Proiectul minier propus pentru extragerea de roci magneziene ar urma să funcționeze ca o mină de suprafață, exploatată inclusiv prin explozii, într-un peisaj în care oamenii conviețuiesc armonios cu natura de sute de ani. Pe pajiștile din jurul colibei cu acoperiș roșu, în josul căreia este propusă mina, pasc și acum mii de oi, iar zona adăpostește un tip de trai și un model de turism incompatibile cu industria mineritului.
Argumentele economice invocate sunt modeste, susțin criticii proiectului: sunt promise 25 de locuri de muncă, iar în bugetul comunei Rășinari ar intra 750.000 de euro pentru toți cei minimum 20 de ani de exploatare, în condițiile în care primăria a investit recent șapte milioane de euro în infrastructura comunei. Așa-numitul minerit ecologic este descris ca o contradicție în sine, mai ales că exploziile ar fi provocate între văi în care, la un singur fir de apă, au fost filmați recent opt urși adulți, dintre care trei femele, și patru pui. Riscurile de poluare cu azbest sunt greu de ignorat, cu atât mai mult cu cât nu sunt complet excluse nici măcar în declarațiile investitorilor.
Amploarea proiectului ridică probleme suplimentare. Transportul rocilor concasate s-ar întinde prin intermediul unui funicular lung de 2,5 km peste alte pășuni și văi cu pâraie, peste poteci de oi și sălbăticiuni și peste trasee turistice, continuând apoi pe drumul către Păltiniș, prin marginea Mărăjdiei și a Orlatului și, eventual, prin Săcel și Cristian către o unitate de procesare propusă în zona orașului Săliște. La câțiva kilometri de mină se află Poplaca, Prislopul, Cisnădioara și Cisnădia, iar de acolo se vede Sibiul. Explorările realizate până acum au dus la un proiect de hotărâre de Guvern care vizează potențiale zăcăminte de sub alte peste 900 de hectare de pe teritoriul Rășinariului, iar Agenția de Resurse Minerale și-a motivat interesul asupra zăcămintelor de sub cele 915 hectare invocând rezultatele acestor explorări.
Un alt motiv de îngrijorare îl constituie structura acționariatului și finanțarea. Investițiile de 400 de milioane de euro pentru proiectul minier integrat l-ar avea drept principal finanțator pe Dragoș Bîlteanu, o persoană fără legătură cu mineritul, care are însă o condamnare la trei ani de închisoare pentru manipularea pieței de capital și care a adus în proiect firme legate de Roșia Montană Gold Corporation. Este vorba de MagnaGold, intrată în acționariatul MPI în martie 2026, firmă care își împarte sediul din București cu Roșia Montană Gold Corporation. Argumentul că este o afacere sută la sută românească rămâne doar o promisiune, în condițiile în care reprezentanții MPI nu resping scenariul în care acțiunile ar fi cumpărate de companii străine.
Criticii subliniază și că există alternative, cum ar fi proiectul mult mai mare, de un miliard de euro, din Bihor, pentru care Uniunea Europeană a alocat deja fonduri și care propune exploatarea magneziului dintr-o zonă cu tradiție minieră. Pe de altă parte, oamenii se simt ignorați de politicieni, care, în afara unei apariții izolate, nu au venit să îi asculte, deși deciziile privind proiectul s-au luat până acum la București. În plus, discursul public apare tot mai des viciat de interese comerciale: mai multe publicații locale și centrale au încheiat de câteva săptămâni contracte de publicitate cu Mineral Proiect Invest, iar unele dintre ele au publicat interviuri, analize și comentarii în care investitorilor li se oferă prima scenă, fără ca materialele să fie marcate ca publicitate.
