Spray-urile nazale decongestionante, folosite prea mult, pot provoca rinită medicamentoasă
Medicul atrage atenția că trebuie făcută diferența între tipurile de spray-uri nazale. Decongestionantele nazale vasoconstrictoare, precum xilometazolina sau oximetazolina, utilizate prelungit sau excesiv pot determina rinită medicamentoasă, prin congestie nazală de rebound. După dispariția efectului medicamentului, mucoasa nazală se congestionează din nou, iar pacientul simte nevoia să utilizeze din nou spray-ul, putându-se instala un cerc vicios.
În timp, pot apărea obstrucție nazală persistentă, edem și iritație a mucoasei, uscăciune, sângerări nazale și diminuarea efectului terapeutic. De aceea, aceste medicamente trebuie utilizate pe perioade scurte, conform recomandărilor medicale. Corticosteroizii și antihistaminicele intranazale au însă alte indicații și pot fi folosite pe termen mai lung, atunci când există o recomandare medicală.
Rinita alergică poate afecta și urechea
Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale provocată de răspunsul imun la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la animale. Simptomele tipice sunt strănutul repetat, secrețiile nazale apoase, mâncărimea și obstrucția nazală.
Inflamația și obstrucția nazală pot afecta funcția trompei lui Eustachio, care asigură ventilarea urechii medii. Pot apărea astfel senzația de ureche înfundată, presiunea auriculară și acumularea de lichid în urechea medie, cu apariția unei hipoacuzii transmisive. La copii, această pierdere a auzului, dacă persistă, poate afecta dezvoltarea limbajului. Obstrucția nazală cronică poate favoriza și respirația pe gură, sforăitul și tulburările de somn.
Semnele pierderii auzului la adulți
Hipoacuzia se poate instala progresiv, iar pacientul se poate adapta treptat și poate să nu conștientizeze problema, avertizează medicul. Printre semnele frecvente se numără nevoia de a cere repetarea informațiilor, creșterea volumului televizorului, dificultatea de a înțelege conversațiile în locuri zgomotoase sau vorbirea la telefon și senzația că ceilalți vorbesc neclar. Pot apărea și acufene, percepute ca țiuituri sau bâzâituri.
Pierderea bruscă a auzului, mai ales unilaterală, poate reprezenta o hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată și necesită evaluare ORL de urgență, subliniază medicul. Pentru stabilirea cauzei, pot fi recomandate otoscopia sau otomicroscopia, audiometria tonală și vocală și timpanometria.
Cum recunosc părinții problemele de auz la copii
Identificarea precoce a unei tulburări de auz este esențială, deoarece auzul are un rol important în dezvoltarea limbajului și a comunicării, spune medicul. La sugari, părinții trebuie să fie atenți dacă bebelușul nu reacționează la voce sau la zgomote și nu își îndreaptă atenția spre sursa sunetului. La copiii mai mari, semnele pot fi întârzierea limbajului, pronunția neclară, cererea frecventă de a repeta, volumul ridicat al televizorului sau dificultatea de a urma instrucțiuni verbale. Uneori, hipoacuzia poate fi confundată cu neatenția, precizează medicul.
Otitele medii repetate și persistența lichidului în urechea medie, cunoscută ca otită medie cu efuziune, pot provoca pierderea auzului, iar evaluarea ORL și testarea auzului adaptată vârstei sunt importante pentru diagnostic și tratament.
Infecțiile urechii netratate pot duce la complicații
Nu toate infecțiile urechii au aceeași severitate și nu toate necesită tratament antibiotic. Totuși, o infecție auriculară severă, persistentă sau recurentă necesită evaluare medicală, în special ORL, explică medicul. Otita poate provoca durere de ureche, febră, secreții și scăderea auzului. În anumite situații pot apărea complicații precum perforarea timpanului, otita medie cronică sau mastoidita, prin extinderea infecției la celulele mastoidiene.
În cazuri rare, dar severe, infecția se poate extinde către urechea internă sau structurile intracraniene, avertizează medicul. Acesta amintește și de colesteatom, o afecțiune asociată unor modificări cronice ale urechii medii, care poate eroda structurile osoase și poate produce complicații. La copii, lichidul care persistă în urechea medie poate afecta auzul și, în timp, dezvoltarea limbajului și performanța școlară.
