Rășinari: un proces de 51 de ani cu Magistratul Sibiului pentru pământuri și munți
O dispută de o jumătate de secol, consemnată în 1.318 pagini scrise de mână în latină, maghiară și germană, a opus timp de 51 de ani satul Rășinari Magistratului Sibiului. Dosarul, deschis în anul 1735, se află astăzi în atenția Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și a fost documentat, în trecut, chiar de istoricul Nicolae Iorga.
Povestea disputei pornește de la două acte vechi. Primul este Dania din 1383 a voievodului Radu Vodă Negru, prin care pământurile au fost date bisericii „Sfânta Paraschiva” din sat. Al doilea este „Cartea Ocolniță” din 1488, emisă de regele Matia Corvin, care fixa hotarele satului. Sașii din Sibiu nu au ținut cont însă de aceste acte: le-au impus rășinărenilor taxe și robotă, le-au luat terenuri, păduri și munți și au desființat singura școală din sat, transformată în cârciumă.
Despre acest episod vorbește părintele Nicolae Jianu. „Rășinariul a fost sat liber, cu pământuri donate de voievodul Radu Vodă Negru, în 1383, către biserica «Sfânta Paraschiva» din sat. Apoi, avem «Cartea Ocolniță», din 1488, a regelui Matia Corvin, care stabilește marginile hotarului deținut de rășinăreni. Acestea nu au contat însă pentru sașii din Sibiu”, spune el.
Acuzații de fals și munți pierduți
Procesul pornit în 1735 a fost unul complicat, marcat de acuzații de fals venite din ambele tabere. Rășinărenilor le-a fost contestată veridicitatea actelor de danie, în timp ce Sibiul a prezentat un document atribuit tot regelui Matia Corvin, dar datat 1476, cu 12 ani înaintea celui invocat de sat, prin care ar fi primit drepturi asupra Rășinariului.
Pierderile suferite de sat sunt consemnate și în alte lucrări istorice: monografia preotului Victor Păcală, scrisă acum peste 120 de ani, și cea a lui Constantin Popa, din 2007. Potrivit acestora, 17 munți au fost pierduți de rășinăreni, printre care Cânaia, Rozdești și Șerbănei, ajunși la sibieni, în timp ce Cindrel, Oncești, Niculeștii de Sus, Niculeștii de Jos, Costița, Beșinău și Găujioara au revenit sașilor din Cristian.
Deznodământul din 1784 și titlul de „sat liber crăiesc”
Deznodământul a venit abia pe 5 februarie 1784, când a fost emis „Deliberatum”, sentința Guberniului transilvan, confirmată doi ani mai târziu, în 1786, de Preaînalta Curte de Revizie de la Viena, de fiecare dată în favoarea rășinărenilor. Împăratul Iosif al II-lea le-a acordat un privilegiu rar: titlul de „sat liber crăiesc”.
Victoria nu a însemnat însă recuperarea integrală a pământurilor de dinainte de proces. „Rășinărenii nu și-au primit toți munții și terenurile deținute înainte de proces. Bătrânii satului vorbesc că rășinărenii au avut teren până la Farmacia 24 din Sibiu, unde era Poarta Cisnădiei”, spune părintele Jianu.
Dosarul, expus într-un muzeu din Rășinari
Astăzi, dosarul procesului, intitulat „Transmisionale în cauza Posesiunii Rășinariului contra Orașului Liber Regesc Sibiu” și legat în piele, poate fi văzut într-un muzeu amenajat într-o casă cu pereți albaștri din Rășinari, fosta reședință episcopală, transformată în spațiu muzeal prin munca părintelui Nicolae Jianu.
Alături de dosar, colecția cuprinde prima Biblie cu imagini editată de Andrei Șaguna, un candelabru bisericesc donat tot de acesta și o icoană care a aparținut filosofului Emil Cioran. După câștigarea procesului, sătenii au înălțat turnul bisericii cu câțiva metri, ca semn de recunoștință. Tot de o jumătate de secol, părintele Nicolae Jianu slujește în satul ai cărui înaintași i-a povestit.
